Summary

• Page properties (1 modified, 0 added, 0 removed)

Details

Page properties

Content

...	...	@@ -2,7 +2,7 @@
2	2
3	3	Pamvo Berânda – Pavel, pe numele său de mirean – a fost o personalitate marcantă a culturii rutene și slavone din secolul al XVII-lea. Printre domeniile sale de interes s-au numărat tipografia, poezia, traducerea, lexicografia, gravura. Despre viața sa se cunosc puține lucruri. Au fost avansate mai multe ipoteze cu privire la locul nașterii sale: Iezupil – azi în regiunea Ivano-Frankivsk, Ceaikovici – azi în regiunea Liov, Galiția. În general, se consideră că s-a născut undeva în vestul Ucrainei în prima jumătate a secolului al XVI-lea și că limba sa maternă era ucraineana, dar au fost propuse și alte origini etnice (românească, slovacă) - ipoteze discutate în Німчук 1961. A lucrat o vreme la tipografia de la Stratin, înființată de Ghedeon Balaban, episcopul Liovului, iar după moartea acestuia s-a mutat la Liov, unde a activat în paralel ca dascăl și ca tipograf. Uneltele tipografiei de la Stratin au fost stat la baza tipografiei Lavrei Peșterilor din Kiev, înființată în 1615, unde Pamvo va activa ca meșter tipograf începând cu 1619 și până la moartea sa, survenită în 1632.
4	4
5		-Cea mai importantă tipăritură a lui Pamvo Berânda este **(% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)Лексіконъ славенорωсскїй и именъ Тлъкованїє(%%)** (//Lexicon slavono-rutean și tâlcuirea numelor//, în continuare //Lexicon//), apărută la Tipografia Lavrei Peșterilor din Kiev în 1627. Cartea, considerată una dintre cele mai importante lucrări de lexicografie est-slavă din secolul al XVII-lea, a jucat un rol important în istoria lexiografiei ucrainene, ruse, beloruse, poloneze și românești. Drept mărturie pentru impactul ei stă și reeditarea de care a beneficiat //Lexiconul// în 1653, la tipografia mănăstirii de la Kuteino (lângă Orșa, azi în Belarus). Ca bază de transcriere pentru scopurile proiectului eRomLex a fost aleasă prima ediție.
	5	+Cea mai importantă tipăritură a lui Pamvo Berânda este (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)Лексіконъ славенорωсскїй и именъ Тлъкованїє(%%) (//Lexicon slavono-rutean și tâlcuirea numelor//, în continuare //Lexicon//), apărută la Tipografia Lavrei Peșterilor din Kiev în 1627. Cartea, considerată una dintre cele mai importante lucrări de lexicografie est-slavă din secolul al XVII-lea, a jucat un rol important în istoria lexiografiei ucrainene, ruse, beloruse, poloneze și românești. Drept mărturie pentru impactul ei stă și reeditarea de care a beneficiat //Lexiconul// în 1653, la tipografia mănăstirii de la Kuteino (lângă Orșa, azi în Belarus). Ca bază de transcriere pentru scopurile proiectului eRomLex a fost aleasă prima ediție.
6	6
7	7	Lucrarea conține cca 7000 de intrări (6982, după Левичкин 2015: 434) împărțite în două secțiuni: prima (paginile 5-160), conținând substantive comune, de regulă, slavone sau, mult mai rar, rusești, cehe, germane, latine, grecești[[[1]>>path:#_ftn1]] și a doua (paginile 170-242), cuprinzând substantive, majoritatea proprii, de origine ebraică, greacă, latină ș.a.[[[2]>>path:#_ftn2]] Intrările sunt ordonate pe două coloane numerotate individual a câte 15-25 de cuvinte-titlu fiecare. Între cele două secțiuni de bază (paginile 162-168) găsim o listă suplimentară de termeni slavoni, unele intrări dublându-le pe cele din lista de bază (de ex. Мѫдрова́нїе – 123/10 vs Мꙋⷣрова́нїе – 319/2). Pe lângă pagina de titlu, //Lexiconul// conține o pagină dedicată familiei Balaban, cu blazonul nobiliar gravat în partea de sus a paginii, sub care a fost tipărit un panegiric dedicat membrilor notabili ai familiei. De asemenea, Pamvo Berânda a scris o prefață și o postfață (paginile 3-4 și 243-244). În prefață, cărturarul se adresează lui Dimitrie și Daniil Feodorovici Balaban, descriind pe scurt structura și compoziția dicționarului, lăudând frumusețea limbii și a scrisului slavone, amintind ajutorul pe care l-a primit din partea diverșilor membri ai familiei Balaban, fără a uita să menționeze truda și cheltuiala cu care //Lexiconul //a ajuns să vadă lumina tiparului și profitând de ocazie pentru a-i ruga să-l ia pe fiul său, Luchian, în serviciul lor. În postfață, Berânda descrie geneza proiectului și rolul jucat de Feodor Balaban, procesul de lucru la //Lexicon// și dificultățile inerente, unele dintre sursele utilizate, câteva repere ale activității sale profesionale ulterioare, încheind cu o scurtă erată și cu câteva indicații ortografice. Postfața, semnată și de fratele lui Berânda – Ștefan, a fost tradusă integral în română de Grigore Crețu (Crețu 1900: 18-21). Din prefață și din postfață înțelegem că //Lexiconul// a fost conceput ca un instrument complementar unei noi ediții a Bibliei slavone. Inițiativa acestei noi ediții îi aparținea episcopului Feodor Balaban, însă, după moartea prelatului, proiectul Bibliei nu a mai fost dus la bun sfârșit. Astfel, materialul lexical adunat de Berânda pe parcursul a cca trei decenii din diverse surse a fost valorificat, nu fără dificultăți, într-o tipăritură de sine stătătoare. Pamvo Berânda deplânge în postfață faptul că decesul patronului său l-a privat de accesul la biblioteca vastă a acestuia.
8	8