Summary

• Page properties (1 modified, 0 added, 0 removed)

Details

Page properties

Content

...	...	@@ -4,7 +4,7 @@
4	4
5	5	Cea mai importantă tipăritură a lui Pamvo Berânda este (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)Лексіконъ славенорωсскїй и именъ Тлъкованїє(%%) (//Lexicon slavono-rutean și tâlcuirea numelor//, în continuare //Lexicon//), apărută la Tipografia Lavrei Peșterilor din Kiev în 1627. Cartea, considerată una dintre cele mai importante lucrări de lexicografie est-slavă din secolul al XVII-lea, a jucat un rol important în istoria lexiografiei ucrainene, ruse, beloruse, poloneze și românești. Drept mărturie pentru impactul ei stă și reeditarea de care a beneficiat //Lexiconul// în 1653, la tipografia mănăstirii de la Kuteino (lângă Orșa, azi în Belarus). Ca bază de transcriere pentru scopurile proiectului eRomLex a fost aleasă prima ediție.
6	6
7		-Lucrarea conține cca 7000 de intrări (6982, după Левичкин 2015: 434) împărțite în două secțiuni: prima (paginile 5-160), conținând substantive comune, de regulă, slavone sau, mult mai rar, rusești, cehe, germane, latine, grecești[[[1]>>path:#_ftn1]] și a doua (paginile 170-242), cuprinzând substantive, majoritatea proprii, de origine ebraică, greacă, latină ș.a.[[[2]>>path:#_ftn2]] Intrările sunt ordonate pe două coloane numerotate individual a câte 15-25 de cuvinte-titlu fiecare. Între cele două secțiuni de bază (paginile 162-168) găsim o listă suplimentară de termeni slavoni, unele intrări dublându-le pe cele din lista de bază (de ex. Мѫдрова́нїе – 123/10 vs Мꙋⷣрова́нїе – 319/2). Pe lângă pagina de titlu, //Lexiconul// conține o pagină dedicată familiei Balaban, cu blazonul nobiliar gravat în partea de sus a paginii, sub care a fost tipărit un panegiric dedicat membrilor notabili ai familiei. De asemenea, Pamvo Berânda a scris o prefață și o postfață (paginile 3-4 și 243-244). În prefață, cărturarul se adresează lui Dimitrie și Daniil Feodorovici Balaban, descriind pe scurt structura și compoziția dicționarului, lăudând frumusețea limbii și a scrisului slavone, amintind ajutorul pe care l-a primit din partea diverșilor membri ai familiei Balaban, fără a uita să menționeze truda și cheltuiala cu care //Lexiconul //a ajuns să vadă lumina tiparului și profitând de ocazie pentru a-i ruga să-l ia pe fiul său, Luchian, în serviciul lor. În postfață, Berânda descrie geneza proiectului și rolul jucat de Feodor Balaban, procesul de lucru la //Lexicon// și dificultățile inerente, unele dintre sursele utilizate, câteva repere ale activității sale profesionale ulterioare, încheind cu o scurtă erată și cu câteva indicații ortografice. Postfața, semnată și de fratele lui Berânda – Ștefan, a fost tradusă integral în română de Grigore Crețu (Crețu 1900: 18-21). Din prefață și din postfață înțelegem că //Lexiconul// a fost conceput ca un instrument complementar unei noi ediții a Bibliei slavone. Inițiativa acestei noi ediții îi aparținea episcopului Feodor Balaban, însă, după moartea prelatului, proiectul Bibliei nu a mai fost dus la bun sfârșit. Astfel, materialul lexical adunat de Berânda pe parcursul a cca trei decenii din diverse surse a fost valorificat, nu fără dificultăți, într-o tipăritură de sine stătătoare. Pamvo Berânda deplânge în postfață faptul că decesul patronului său l-a privat de accesul la biblioteca vastă a acestuia.
	7	+Lucrarea conține cca 7000 de intrări (6982, după Левичкин 2015: 434) împărțite în două secțiuni: prima (paginile 5-160), conținând substantive comune, de regulă, slavone sau, mult mai rar, rusești, cehe, germane, latine, grecești[[[1]>>path:#_ftn1]] și a doua (paginile 170-242), cuprinzând substantive, majoritatea proprii, de origine ebraică, greacă, latină ș.a.[[[2]>>path:#_ftn2]] Intrările sunt ordonate pe două coloane numerotate individual a câte 15-25 de cuvinte-titlu fiecare. Între cele două secțiuni de bază (paginile 162-168) găsim o listă suplimentară de termeni slavoni, unele intrări dublându-le pe cele din lista de bază (de ex. (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)Мѫдрова́нїе(%%) – 123/10 vs (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)Мꙋⷣрова́нїе(%%) – 319/2). Pe lângă pagina de titlu, //Lexiconul// conține o pagină dedicată familiei Balaban, cu blazonul nobiliar gravat în partea de sus a paginii, sub care a fost tipărit un panegiric dedicat membrilor notabili ai familiei. De asemenea, Pamvo Berânda a scris o prefață și o postfață (paginile 3-4 și 243-244). În prefață, cărturarul se adresează lui Dimitrie și Daniil Feodorovici Balaban, descriind pe scurt structura și compoziția dicționarului, lăudând frumusețea limbii și a scrisului slavone, amintind ajutorul pe care l-a primit din partea diverșilor membri ai familiei Balaban, fără a uita să menționeze truda și cheltuiala cu care //Lexiconul //a ajuns să vadă lumina tiparului și profitând de ocazie pentru a-i ruga să-l ia pe fiul său, Luchian, în serviciul lor. În postfață, Berânda descrie geneza proiectului și rolul jucat de Feodor Balaban, procesul de lucru la //Lexicon// și dificultățile inerente, unele dintre sursele utilizate, câteva repere ale activității sale profesionale ulterioare, încheind cu o scurtă erată și cu câteva indicații ortografice. Postfața, semnată și de fratele lui Berânda – Ștefan, a fost tradusă integral în română de Grigore Crețu (Crețu 1900: 18-21). Din prefață și din postfață înțelegem că //Lexiconul// a fost conceput ca un instrument complementar unei noi ediții a Bibliei slavone. Inițiativa acestei noi ediții îi aparținea episcopului Feodor Balaban, însă, după moartea prelatului, proiectul Bibliei nu a mai fost dus la bun sfârșit. Astfel, materialul lexical adunat de Berânda pe parcursul a cca trei decenii din diverse surse a fost valorificat, nu fără dificultăți, într-o tipăritură de sine stătătoare. Pamvo Berânda deplânge în postfață faptul că decesul patronului său l-a privat de accesul la biblioteca vastă a acestuia.
8	8
9	9	La întocmirea //Lexiconului// o fost folosită o listă impresionantă de texte slavone. Cuvintele-titlu sunt adesea aduse la o formă de dicționar (nominativ pentru substantive, persoana 1 sg. de indicativprezent pentru verbe), alteori sunt lăsate în forma în care apar în textele citate. Acolo unde este indicată, sursa este siglată. Unele dintre surse pot fi deduse după numele sau titlurile menționate de Berânda în postfață: //Lexisul// lui Lavrentii Zizania (Vilnius, 1596), //Biblia// de la Anvers (1573), //Tălmăcirea numelor după alfabet// a Maxim Grecul, //Nomocanonul// lui Manuil Retorul, //Comentariul la Faptele Apostolilor// și //Comentariul la Epistolele Apostolilor//. Din sigle putem deduce și alte surse sau autori: Avva Dorotheus, Andrei din Creta, Vasile cel Mare, Gherman al Constantinopolului, Grigorie Teologul, Efrem Sirul, Ioan Damaschinul, Ioan prezbiterul și exarhul Bulgariei, Ioan Gură de Aur, Chiril al Alexandriei, Chiril al Ierusalimului ș.a. Există indicii că Berânda ar fi folosit și surse nemenționate în vreun fel în //Lexicon //(//Gramatica// lui Meletie Smotrițki, de exemplu). O listă a surselor posibile și probabile utilizate la alcătuirea //Lexiconului //găsim la Левичкин 2021.
10	10
...	...	@@ -47,4 +47,4 @@
47	47
48	48	[[[1]>>path:#_ftnref1]] Pentru exemple, vezi Німчук 1961: „У реєстрі першої частини «Лексикона» зустрічаються також слова з інших мов”.
49	49
50		-[[[2]>>path:#_ftnref2]] Ѿ еврейскагѡ, греческагѡ же и латінскагѡ, и ѿ иныхъ ꙗзыкѡвъ, p. 169.
	50	+[[[2]>>path:#_ftnref2]] (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)Ѿ еврейскагѡ, греческагѡ же и латінскагѡ, и ѿ иныхъ ꙗзыкѡвъ(%%), p. 169.