Lexiconul lui Mardarie (ms. rom. 450 BAR)

Леѯико́нь сла́вено [scris cu litere mari] влаше́скыи и̑ и̑ме́нь тлъкова́нїе [scris cu litere mai mici decât titlul principal], în traducere Lexicon slavo-român și tâlcuirea numelor (Crețu 1900), a fost descoperit la Mănăstirea Cozia de Ghenadie Enăceanu, episcopul Râmnicului, care l-a dăruit în 1897 Bibliotecii Academiei Române din București (Crețu 1900: 3), unde se păstrează sub cota ms. rom. 450. Dintre însemnările pe care le conține, o însemnare în limba slavonă de la finalul lexiconului (f. 242) indică autorul, locul și data copierii acestuia: „Acest lexicon l-am scris eu, mult păcătosul monah Mardarie pisar, cu porunca și cu binecuvântarea părintelui nostru chir Ștefan, egumenul de la Sfânta Mănăstire Cozia, unde este hramul Sfânta Treime, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Matei Basarab, mare voievod, și în zilele arhiepiscopului și mitropolitului chir Ștefan a toată Țara Ungrovlahiei, la anul 7157 <1649>. Și s-a sfârșit în luna lui mai 22 zile” (traducere din slavonă de Ștrempel 1978: 114). O altă însemnare (f. 242^v) face referire la faptul că Ilarion, egumenul Mănăstirii Cozia, a legat manuscrisul pe cheltuiala sa în anul 7225 <1717> și că lexiconul îi aparține Mănăstirii Cozia. La finalul manuscrisului apar următoarele semnături: „Dionisie, egumenul Cozii, 7269 <1761>” (f. 243^r), „Ghenadie, ierodiacon ot Cozia” (f. 243^r) și „Sofronie arhimandritul, igmenul Cozii” (f. 243^v și fila finală).

Descriere: Manuscrisul este scris pe hârtie groasă și lucioasă (Crețu 1900: 5-6 înregistrează 6 tipuri de filigran) și este bine păstrat, cu excepția legăturii, care a fost refăcută, și a câtorva urme lăsate de pete de apă pe ultimele file; are dimensiunea de 14,5 x 10,2 cm (in-8^o), conține 243 file (dintre care unele nu sunt scrise, iar altele sunt completate parțial) numerotate târziu, primele 86 de pagini de episcopul Ghenadie, iar restul de Crețu (1900: 10), fiind legat între coperți din lemn de fag, îmbrăcate în piele. Textul este complet, scris îngrijit, cu cerneală neagră, titlul și inițialele cuvintelor-titlu românești și slavonești fiind scrise cu cerneală roșie. Scrierea este semiuncială. Fiecare pagină conține cca 15 rânduri. Pe f. 1^r, deasupra titlului lexiconului, se află un ornament de 69 x 24 cm, ilustrând o împletitură din nuiele, specifică textelor muntenești și ardelenești din secolul al XVI-lea (Crețu 1900: 9).

Structură: Lexiconul conține 4575 de intrări, dispuse sub slovele corespondente, în următoarea ordine: а, б, в, г, д, е, ж, ѕ, з, и, і, к, л, м, н, о, п, р, с, т /  , оу / ꙋ, ѳ, х, ѿ, ѡ, ц, ч, ⱎ, щ, ю, ꙗ, ѧ, ф, ѱ, ѵ. Cuvintele-titlu slavonești sunt dispuse în ordine alfabetică, nu întotdeauna riguroasă, din cauza tipului de ortografie diferit de cel al modelului (Crețu 1900: 13). În cazul unor intrări slavonești lipsește echivalentul românesc. Între cuvântul-titlu slavonesc (sau, uneori, rutean) și definiția românească, precum și între două cuvinte slavonești, este notat semnul două puncte (:), în schimb, sensurile cuprinse într-o definiție sunt delimitate prin punct sau, mai rar, prin virgulă. În raport cu sursa, erorile de scrib sunt cauzate de confuzia unor litere, neînțelegerea unor cuvinte sau omisiuni. Omisiunile sunt completate de aceeași mână care scrie textul (Crețu 1900: 10), pe margine, unde sunt semnalate, la fel ca în text, printr-o cruce.

Observații de grafie: Consoanele finale și cele care precedă alte consoane, precum și и final, sunt suprascrise, т are trei forme (т,  și o formă suprascrisă), iar ꙋ (ꙋ, оу) și о (о, ѡ), câte două; grupul тр apare frecvent ca ligatură; accentul este notat deseori defectuos, atât în cuvintele slavonești, cât și în cele românești.

Lexiconul lui Mardarie a fost editat integral de Creţu (1900), care reproduce cuvintele româneşti cu caractere chirilice. De asemenea, editorul înregistrează în aparatul filologic, pe lângă greșeli, omisiuni și lecturi posibile, și referințe la neconcordanțele formale și de conținut cu modelul slavo-rutean adaptat.

Ana-Maria Gînsac

Bibliografie

Crețu, Grigore (ed.), 1900, Mardarie Cozianul. Lexicon slavo-românesc și tîlcuirea numelor din 1649, Edițiunea Academiei Române, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, Bucuresci.

Lex.Ber. = Pamvo Berynda, Леѯїконъ славенорѡ́сскїи꙼ име́нъ толъкова́нїе [...], Kiev, 1927 (Kutein, ²1653).

Ștrempel, Gabriel, 1978, Catalogul manuscriselor românești, B.A.R., vol. I: 1-1600, Editura Științifică și Enciclopedică, București, p. 114-115.