Notă asupra ediției

Corpusul eRomLex cuprinde edițiile celor șase lexicoane slavo-române redactate după modelul lexiconului slavon-rutean al lui Pamvo Berînda (Kiev, 1627). Este vorba despre ms. rom. 312, ms. rom. 450, ms. rom. 1348 și ms. rom. 3473 de la Biblioteca Academiei Române din București și două manuscrise păstrate în biblioteci din Rusia: Lexicon slavo-român de la Arhiva de Stat a Actelor Vechi a Rusiei, f. 188, nr. 1383 și Lexicon ce să zice cuvinte pe scurt alease din limba slovenească pre limba rumînească diialectică tîlcuite, Biblioteca Naţională a Rusiei de la Sankt Petersburg, cota Q.XVI.5. Dat fiind faptul că lexicoanele provin din aceeași zonă geografică (Muntenia), așa cum indică particularitățile lor lingvistice, și din aceeași perioadă (a doua jumătate a secolului al XVII-lea, cu excepția Lex.Mard., 1649), ele au particularități grafice similare. Întrucât cele câteva trăsături specifice sunt expuse în prezentarea fiecărui lexicon în parte, în cele ce urmează vom urmări caracteristicile lor generale.

În realizarea corpusului, principalul obiectiv a fost crearea unui instrument care să facă posibil  studiul comparativ al lexicoanelor, deziderat formulat de cei care s-au ocupat de studiul acestor texte încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Am optat pentru prelucrarea informatizată și publicarea online tocmai datorită faptului că aceasta permite afișarea simultană a intrărilor paralele și căutarea. Acest proces a avut mai multe etape: transcrierea lexicoanelor, indexarea lor în baza de date, alinierea la nivel de intrare și crearea interfeței de afișare și căutare.

Dat fiind scopul creării corpusului, afișarea paralelă simultană a intrărilor, am avut nevoie de un format editabil al lexicoanelor. Fiecare intrare a fost fișată într-un format creat în acest scop în cadrul proiectului, care a presupus, pe lângă transcrierea interpretativă a definițiilor în limba română și culegerea textului slavon (cuvintele-titlu și fragmentele în slavonă pe care unele lexicoane le păstrează din definițiile din Lex.Ber.), indicarea poziției respectivei intrări în lexicon și eventualele note filologice. Nu am optat pentru metoda folosită de Crețu (1900), aceea de a atribui un număr fiecărei intrări, pentru că am dorit să avem posibilitatea de a vizualiza, de exemplu, intrările de pe o anumită pagină dintr-un anumit lexicon. Am notat, astfel, pentru fiecare intrare fila, coloana (în cazul lexicoanelor scrise pe două coloane) și poziția pe care intrarea respectivă o ocupă în coloană (pentru a putea urmări ordinea intrărilor, inclusiv comparativ).

Dată fiind structura specfică a acestui tip de text (lexicon bilingv), au fost necesare două seturi de reguli pentru editarea lexicoanelor.

(1) Textul românesc

Întrucât în realizarea corpusului am pornit de la necesitatea expunerii comparative a dicționarelor, în vederea facilitării accesului la conținutul lor, am optat pentru transcrierea interpretativă, asumându-ne dezavantajul major al acestei metode, și anume faptul că în acest mod nivelul grafic al textelor este obscurizat. Totuși, am considerat că, la mijlocul secolului al XVII-lea, grafia chirilică românească este suficient de unitară și regulată încât studiul său, deși interesant, să fie, cel puțin pentru scopurile ediției noastre, în plan secund. Pentru două dintre lexicoane, facsimilele sunt disponibile online: Lexiconul lui Mardarie este disponibil pe platforma „Medievalia”, iar Lexiconul de la Petersburg a fost făcut disponibil, ulterior procurării de către noi, pe site-ul Bibliotecii Naționale a Rusiei.

Definițiile sunt de întindere diferită, de la un singur termen (echivalentul românesc al cuvântului-titlu slavon) la sintagme și chiar fraze. Lungimea definițiilor diferă și de la un lexicon la altul; astfel, de exemplu, Lex.3473 păstrează mai fidel structura definițiilor din Lex.Ber., în timp ce Lex.1348 este foarte sintetic și reductiv. Structura unei intrări de lexicon este delimitată atât prin dispunerea în pagină, cât și prin culoare (cuvântul-titlu are, de regulă, inițiala roșie) și diverse prin semne specifice fiecărui lexicon, care au rolul de a separa cuvîntul-titlu de definiție și de a indica sfârșitul intrării. Uneori, definiția lipsește. În alte cazuri, un cuvânt-titlu nu este notat pe rând separat, ci în continuarea intrării precedente, fapt pe care l-am semnalat în notele filologice. În unele cazuri, cuvântul-titlu din lexiconul românesc este urmat de alt termen slavon, preluat din definiția din Lex.Ber. În astfel de cazuri, este dificil de estimat care a fost intenția redactorului român, ce anume a considerat el că reprezintă cuvânt-titlu; am optat în aceste cazuri pentru soluția care să faciliteze alinierea lexicoanelor, consemnând situația în notă.

Am încercat să respectăm, pe cât posibil, scrierea cu majusculă, deși în cele mai multe cazuri este dificil de stabilit care a fost intenția copistului în acest sens. Întrucât textele sunt manuscrise, suprascrierea este foarte frecventă; am coborât literele suprascrise în rând, marcându-le cu italice. Acest lucru ni s-a părut necesar mai ales în cazurile în care suprascrierea unei consoane atrage după sine omiterea vocalei următoare, pe care am notat-o între paranteze pătrate, pentru a arăta că în astfel de cazuri rezultatul are la bază interpretarea transcriptorului. Prescurtările au fost și ele întregite între paranteze pătrate.

Am semnalat în note grafiile eronate, notațiile marginale, corecturile și completările, amplasamentul neobișnuit al intrărilor, notațiile de alte mâini; acolo unde a fost posibil, am semnalat în note, punctual, modificările aduse inventarului de intrări din Lex.Ber. (comprimarea a două intrări din Lex.Ber. într-una singură), în vederea realizării, pe viitor, a unor legături automate între diversele intrări de dicționar.

În transcrierea interpretativă a definițiilor românești am aplicat principiile descrise în edițiile de texte de secol XVII, adaptate corpusului nostru. Caracteristicile alfabetului chirilic și anizomorfismele lingvistice lasă loc de interpretare, inconsecvențele fiind observabile de la un text la altul, uneori și în interiorul aceluiași text, dar grafia este, totuși, destul de regulată. Principalele caracteristici grafice particulare ale textelor au fost descrise de fiecare transcriptor în parte, în nota de descriere a textului. Slovele care pun probleme de interpretare sunt ъ, ь, ы, ѣ, ѫ. Pentru slova ѣ în poziție e, am optat pentru transcrierea prin diftong, pentru că în aceste context ea este mult mai frecventă decât е (avem în vedere și posibilitatea ca acest tip de notație să fie datorat mai ales tradiției grafice). Slova е la început de cuvânt sau silabă a fost transcrisă prin ie. Slova ꙟ a fost transcrisă în sau îm, în funcție de contextul în care apare. Atunci când este urmată de labială, a fost transcrisă îm; la baza acestei opțiuni a stat analiza grafiei, care arată oscilații în notarea caracterului nazal al vocalelor (e.g., notații ca лиⷨба și лиⷩба la un rând distanță, în același text) și, de asemenea, dorința de a obține rezultate relevante la căutarea în corpus[1]. Slova ꙟ urmată de consoana n a fost transcrisă î (ca în ꙟнаинте), deși avem în vedere probabilitatea ca în astfel de cazuri pronunția să fi fost în-na-in-te. Pe baza analizei textuale, am ajuns la concluzia că grafiile de tipul лъ, ръ (e.g., стлъпърй) nu reproduc pronunția și, în consecință, le-am transcris cu metateză; întrucât astfel de grafii sunt foarte numeroase în unele texte (de exemplu, Lex.St.), am renunțat la a le marca în note. Întrucât este vorba de texte cu caracteristici muntenești, am interpretat slovele ъ, ь și ѫ prin ă, î, ghidându-ne după pronunția actuală și prin comparație cu alte texte muntenești din epocă. Am păstrat consoanele duble, iar ѳ a fost transcris prin th, marcând astfel o componentă conservatoare a scrisului chirilic, care reproducea întocmai grafia slavonă corespunzătoare, mai ales în cazul numelor proprii și al cuvintelor împrumutate în slavonă din greacă. Am marcat prin note grafiile obscure sau eronate. Slovele suprascrise au fost coborâte în rând, notate cu italic, iar completările sau întregirile cuvintelor prescurtate au fost încadrate între paranteze pătrate.

În numerotarea filelor, am urmat numerotarea automată a bibliotecii, acolo unde aceasta există.

Întrucât semnele de punctuație din text (virgula și punctul) sunt utilizate în principal pentru a diferenția între termenii sau structurile echivalente din cadrul definițiilor, în cazul definițiilor mai lungi, cu unități frazeologice mai mari, am stabilit punctuația necesară pentru respectarea sensului textului.

Cel mai dificil a fost Lex.Staicu, din cauza numeroaselor notații ulterioare și, în ultima listă, din cauza scrisului adesea neglijent. Transcrierile au fost făcute urmărind facsimilele și, acolo unde a fost cazul, consultând manuscrisele de la BAR.

(2) Textul slavon

(2.1.) Cuvintele-titlu din Lex.Ber.

În culegerea cuvintelor-titlu din Lex.Ber., am respectat întocmai grafia originalului.

La tipărirea Lex.Ber. a fost folosit un inventar tipic de caractere slavone la care s-au adăugat alografe (cum ar fi perechea з/ꙁ) și caractere specifice tipografiei din spațiul ucrainean (cum ar fi ґ). Pentru redarea fidelă a ortografiei originalului am folosit fontul CyrillicaBulgarian10U. Pentru suport informatic și informații suplimentare ne-am folosit de resursele proiectului Ponomar. Transcrierea s-a făcut după copia digitală a primei ediții - Kiev, 1627 - disponibilă pe internet. Deși calitatea imaginilor este în general satisfăcătoare, acolo unde am întâlnit lecturi dificile am confruntat textul cu o copie digitală a ediției din 1653. Atât cât a fost posibil, versiunea finală a fost corectată după transcrierea existentă făcută de A. Levicikin în cadrul proiectului OldLexicons^[2].

În general, separarea intrărilor din Lex.Ber. este destul de clară, fiecare intrare începând din rând nou, cu literă mare, fiind separată de definiție prin două puncte și indentată în exterior cu cca 1 mm. Acest principiu nu este, însă, respectat întotdeauna, fapt care se explică prin sursele eteroclite ale Lex.Ber. Unele intrări sunt separate de definiție prin virgulă, prin punct sau pur și simplu prin spațiu; e.g., Тѧ̑жекъ, Тѧ́жкїй. Пренос́нѣ… (col. 261). Nu rare sunt cazurile în care intrarea este compusă din câteva cuvinte, perechi de sinonime, sau chiar dintr-o frază. Unele intrări sunt lăsate netraduse, e.g., ꙋ҆бѝ печа́ль мно́ги, и пре́жде вре́мене ста́рость наводит. сир л҃  (un citat prescurtat din Iisus Sirah 30:24-25). Uneori nu este clar dacă termenul slavon este intrare independentă sau este integrat în explicația intrării anterioare în virtutea unei relații genetice (derivare adjectivală, substantivală etc.). Sunt și cazuri în care, pentru a economisi spațiu, intrările scurte nu încep din rând nou: Внегда̀: гды̀. Въе́же: Вто́й... (col. 33). Unele intrări sunt variante prefixate ale intrărilor anterioare, încălcând astfel principiul ordonării alfabetice: 0Оу҆до́бъ, Оу҆до́бнѡ: ла́цнѡ. Нѐоу҆добъ... La litera U, de exemplu, unele intrări încep cu ОУ, iar altele cu ꙋ. Toate aceste particularități îngreunează demarcația intrărilor. Pentru clarificare am urmărit transcrierea din proiectul „OldLexicons” (vezi nota 2) și, acolo unde neclaritatea persista, am rezolvat-o adesea în favoarea demarcării din manuscrisele românești.

Lex.Ber. conține numeroase trimiteri și informații de natură lexicografică. La înțelegerea siglelor și a prescurtărilor ne-au fost de mare folos studiul introductiv la ediția din 1961 a Lex.Ber. (Kiev), semnat de V. Nimciuk, și articolul despre sursele Lex.Ber semnat de A. Levicikin (Левичкин А. Н., 2021: Comments upon the sources of the Church Slavonic–Ruthenian Lexicon by Pamvo Berynda, „Diacronia”, 12 decembrie, A191).

A fost fișată fiecare intrare din Lex.Ber., fiind consemnat doar cuvântul-titlu în cazul intrărilor fără corespondent românesc și traducerea definiției în cazul intrărilor preluate în cel puțin unul dintre lexicoanele românești. Traducerea nu este disponibilă public, fiind utilizată pentru necesitățile de cercetare ale proiectului. Spre deosebire de lexicoanele românești, în Lex.Ber. sunt numerotate coloanele, astfel încât, în marcarea poziției intrărilor în lexicon, am consemnat și noi coloana, nu pagina.

(2.2.) Cuvintele slavone din lexicoanele românești

În ceea ce privește cuvintele slavone din lexicoanele românești, am reprodus grafia specifică fiecăruia dintre ele, pentru că studiul lor poate indica relații între texte. Ele variază prin anumite trăsături, cum ar fi utilizarea ierurilor sau alternanțele ѫ/ꙋ, ы/и, ѣ/ѧ/е. Slovele suprascrise au fost reproduse ca atare (fontul chirilic utilizat are caractere speciale pentru slovele suprascrise), iar cuvintele prescurtate nu au fost întregite (cu excepția unui număr foarte mic de cazuri în care scribul a omis din greșeală un grup de slove, nefiind intenția lui să prescurteze). Dintre semnele diacritice, am păstrat accentul, paiericul și titla (care este oricum notată sporadic în lexicoane); notarea spiritelor este de cele mai multe ori arbitrară, ceea ce indică faptul că nu aveau valoare funcțională. Am redus la una variațiile grafice ale consoanei /t/ (am notat т în loc de ), dar am păstrat notațiile diferite ale vocalelor /o/ și /u/ (о/ ѡ, respectiv у/оу), care au distribuții diferite. Am păstrat, de asemenea, variația и/ы/ї/ѵ, considerând că aceasta ar putea da indicii despre școala de copiști și despre relațiile dintre lexicoanele românești.

Acolo unde grafia nu este inteligibilă (mai ales în ultima listă din Lex.St.) sau este nesigură, nefiind identificată nici în dicționarele limbilor slave consultate, am marcat acest lucru în notă, urmând să continuăm căutările în acest sens.

Ion-Mihai Felea, Mădălina Ungureanu

Bibliografie

Dicționare utilizate la traducerea și analizarea materialului lexical rutean din Lex.Ber

Grincenco = Грінченко, Борис (red.), Словарь української мови // [Dicționarul limbii ucrainene], ed. Бажан et al, AȘ a RSSU, Kiev, 1958 (reeditat). Online: https://554.slovaronline.com/

GSBM = Гістарычны слоўнік беларускай мовы // [Dicționarul istoric al limbii belaruse], Minsk, 1986. On-line: https://verbum.by.

LL = Лексикон львівський // [Lexiconul liovean], ed. Н. Хобзей et al, vol. I-IV, Institutul de Studii Ucrainene I. Kripeakevici al AȘ a Ucrainei, Liov, 2009 – 2019. Online: https://leksikon-lvivskij.slovaronline.com/

SKMR = Словарь книжной малорусской рѣчи. По рукописи XVII вѣка // [Dicționarul limbii maloruse literare. După manuscrise de secol 17], П. Житецкій, Tipografia lui Korceac-Novițki, Kiev, 1888. Online: https://archive.org/details/zhitetski1888

SRI = Словарь русского языка XI–XVII веков // [Dicționarul limbii ruse din sec. XI-XVIII], red. С. Г. Бархударов et al, 31 vol., Academia de Științe a URSS, Institutul limbii ruse, editura Наука, Moscova, 1975 – prezent. Online: http://etymolog.ruslang.ru/doc/xi-xvii_1.pdf

SRS18 = Словарь русского языка XVIII века // [Dicționarul limbii ruse a sec. al XVIII-lea]. Academia de Științe a URSS, Institutul limbii ruse, Sankt Petersburg, Editura Наука, 1984 – 1991. Online: https://rus-russian-xviii-centure.slovaronline.com/

SZMS = Словник застарілих та маловживаних слів // [Dicționarul de arhaisme și cuvinte rare], antologie. Online: http://litopys.org.ua/rizne/zvslovnyk.htm

Dicționare utilizate la traducerea și interpretarea materialului lexical slavon din Lex.Ber. și din lexicoanele românești

BȚSS = Большой церковно-славянский словарь // [Marele dicționar al slavonei bisericești], Г. Дьяченко, О. А. Седакова; А.А. Плетнева; А.Г. Кравецкий, Grupul de inițiativă informatică al limbii slavone Ponomar. Online: https://ordbog.oesteuropastudier.dk/index.php/index/%5Bchu-rus%5D+Большой+церковно-славянский+словарь.xhtml

LLZ = ЛЕКСИС Лаврентія Зизанія // [Lexiconul lui Lavrentii Zizaniia], Vilnius, 1595. Online: https://ordbog.oesteuropastudier.dk/index.php/index/%5Bchu-sla%5D+Лексис+Лаврентія+Зизанія.xhtml

MIKL = Miklosich, Franz, Lexicon Paleoslovenico-graeco-latinum, Vindbonae Guilelmus Braumueller, 1862-1865. Online: http://monumentaserbica.branatomic.com/mikl2/main.php.

SDI = Словарь древнерусского языка (XI-XIV вв.) // [Dicționarul limbii ruse vechi] (sec. XI - XIV), Academia de Științe a URSS, Institutul limbii ruse, Moscova, Editura Русский язык, 1988. Online: https://rus-old-russian-dict.slovaronline.com/

SIN = Синонїма Славеноросскаѧ // [Dicționar de sinonime slavorus], ms. ucrainean anonim din a doua jumătate a sec. XVII. Online: https://ordbog.oesteuropastudier.dk/index.php/index/%5Bukr-chu%5D+Синонїма+Славеноросскаѧ.xhtml

SJS = Elektronický slovník jazyk staroslověnského // [Dicționar electronic al limbii slave vechi], dicționar digital realizat în cadrul proiectului Gorazd, aflat sub patronajul Institutului de Studii Slavone al Academiei de Științe a Republicii Cehe. Online: http://gorazd.org/gulliver/?envLang=en.

Dicționare ale unor limbi slave moderne folosite în scop comparativ

DEB = Български етимологичен речник // [Dicționarul etimologic bulgar], ed. Вл. И. Георгиев et al., 9 vol., Sofia, 1971 - prezent. Online: https://ibl.bas.bg/ber/

RBE = Речник на българския език // [Dicționarul limbii bulgare], ed. K. Чолакова et al, 15 vol. (pînă la R), Institutul limbii bulgare al AȘ Bulgare, Sofia, 1977 - prezent. Online: https://ibl.bas.bg/rbe/

SUM = Словник української мови // [Dicționarul limbii ucrainene], 11 vol., Editura Наукова думка, Kiev, 1970 – 1980. Online: http://sum.in.ua/

Vasmer = Vasmer, Max, Этимологи́ческий слова́рь ру́сского языка́ // [Dicționarul etimologic al limbii ruse], ed. О. Н. Трубачёв, АСТ, 2004.

WSJP = Wielki słownik języka polskiego // [Marele dicționar al limbii poloneze], ed. P. Żmigrodzki, dicționar online aflat sub patronajul Institutului limbii poloneze pe lîngă Academia de Științe a Poloniei, 2012 - prezent. Online: https://wsjp.pl/

Gramatici ale limbii slavone

Gamanovich, A. (arhiepiscop), Grammar of the Church Slavonic Lanugage, Jordanville, 2001.

Lunt, H., G., Old Church Slavonic Grammar, ed. a 7-ea, Mouton de Gruyter, New York, 2001.

Nandriș, G., The Handbook of Old Church Slavonic, vol. 1, The Athlone Press, Londra, 1965.

Ediții de text folosite în scop comparativ și pentru a identifica trimiterile din Lex.Ber.

IZ = Ioan Gură de Aur, opere complete în rusa modernă, disponibile online: https://azbyka.ru/otechnik/Ioann_Zlatoust/

OST = ОСТРОЗЬКА БІБЛІЯ // [Biblia de la Ostrog]. Ediție cu transcriere, facsimle și traducere paralelă ucraineană îngrijită de arhimandritul Rafail (Роман Торконяк). Liov, 2006.

PAN = Vechiul Testament în traducerea lui Daniil Andrei Panoneanu, ms. rom. 4389 BAR. On-line: https://medievalia.com.ro/manuscrise/item/biblia, accesat la 10.05.2021.

STEPH = Robert Stephanus, Hebraea, Chaldaea, Graeca et Latina nomina virorum, mulierum, populorum, idolorum, urbium, fluuiorum, montium, caeterorúmque locorum quae in Bibliis leguntur, restituta, cum Latina interpretatione, 1537.

[1] Desigur, lematizarea ar fi fost o soluție în acest sens, dar nu a constituit obiectivul proiectului nostru de editare, deocamdată.

^[2] http://oldlexicons.ru/lexicon_beryndy_tab; momentan pe site-ul citat au fost transcrise intrările comune până la L și cele proprii de la litera A de la ambele ediții: 1627 și 1653.