Lexiconul lui Staico/ Lexiconul Sturza

Lex.St. este conținut în ms. 312 BAR. Până la identificarea autorului (Strungaru 1966), era cunoscut ca Lexiconul/ Codicele Sturza, după numele celui care l-a donat bibliotecii (D. A. Sturza), care l-a cumpărat, pe la 1875, de la Iancu Codrescu (G. Mihăilă, în Hasdeu 1878/1983: 586, nota 206). Titlul de la 41r, Леѯикѡⷩ славеⷩской, îi aparține autorului adăugirilor.

Descriere: Ms. rom. 312 BAR este un miscelaneu de format 19x14 cm; are 285 de file, conform numărătorii mecanice a bibliotecii, dintre care filele 4-7r, 53r, 70v, 92r, 110v, 129v-130v și 264v-285 sunt nescrise. Pe fila 3r este o rețetă „pentru gălbănare”, cu data 7 aprilie 1825; la 3v este o însemnare de la 1814. Filele 7v-23v conțin însemnări în slavonă și română: copii după documente vechi, însemnări de posesie, note geografice și lexicografice. De la f. 24r la 40v, pe partea de sus a paginii sunt intrări de dicționar (câteva intrări sub slovele А, Б, Г, Д, Е, Ж, Ѕ (fără intrări), З, Ї (fără intrări), И, К, Л, М, Н, П, Р, С, Т) de aceeași mână care completează Lex.St. cu intrări de sub slova А la 1740 (f. 41r); pe restul paginii, însemnări în slavonă și română ulterioare. Lexiconul propriu-zis (care a fost inclus în eRomLex) este cuprins între filele 41r-216v. Fila 41 conține o completare de altă mână, de la 1740, cu intrări de la slova A, pe care Crețu 1900 le atribuie unui călugăr Laurentie, fără a preciza unde este însemnat acest nume (însemnare pe care noi nu am găsit-o încă). Filele 217v-254r conțin „Tălmăcirea sau arătarea grammaticii slovenești”, o prelucrare simplificată a unei părți din Gramatica lui Meletie Smotrițki, Eve, 1619 (Cobeț 1981/1982: 119), cu o prefață scrisă (sau poate doar copiată?) chiar de Staico, în slavonă și română. Filele 254v-255r, 256r-v conțin exerciții caligrafice (cifre). La f. 255v, cu scrisul lui Staico (ca și în secțiunile următoare): „Stihiri den izvodul grecesc la Paraclisul Preacistii”(numai titlul este în română, textul este în slavonă). La 257r-258r: rețete medicale. La 258v: text grecesc cu alfabet chirilic. La 259r-260v: Catavasie la Nașterea lui Hristos (Катава́сїе ла роⷤдество хв҃о), text grecesc cu alfabet chirilic. La 260v-261v: note de pascalie.

Frontispiciu ornamentat la 41r. Însemnări de alte mâini pe tot parcursul manuscrisului, inclusiv de posesie (41r: „Ce livre appartient a Mr. Jean de Talmatzy 1797 maiu 20”; „Acest lipsihon să să știe că iaste a dascalului Nichitei”); în lexicon, de alte mâini sunt adaosuri de intrări sau adaosuri în definiții.

Numerotare cu cifre arabe dublată de numerotarea mecanică a bibliotecii cu decalaj de 1 număr.

Scris cu cerneală neagră. În lexicon, inițiala cuvântului-titlu este scrisă cu chinovar. Lexiconul este scris pe două coloane, cca 23 de rânduri pe pagină, uneori mai puține.

Datare: cca 1660-1670 (Crețu 1900: 33, pe baza filigranelor); acceptată și de cercetătorii ulteriori.

Localizare: Muntenia, pe baza trăsăturilor lingvistice și a autorului identificat de Strungaru (1966) în persoana lui Staico, profesor la școala de limbă slavonă de la Târgoviște (vezi și Papacostea 1962), autor al unor traduceri păstrate în manuscrise autografe la BAR (manuscrisele nr. 1429, 1385, 1570, 2341, 1324; vezi Strungaru 1966; Mareș 2014).

Structura lexiconului: „Partea veche” a lexiconului (ceea ce am numit Lex.St.) începe la 42r și are mai multe componente:

Lista 1 (lista principală): filele 42r-176v. Este comună cu celelalte lexicoane slavo-române din secolul al XVII-lea care au ca model Lex.Ber. (cu micile diferențe dintre ele în ceea ce privește inventarul de intrări și definițiile). Cele două liste din Lex.Ber. sunt combinate în una singură, cu inventarul de nume comune separat de cel de nume proprii. În câteva cazuri, cu chinovar sunt scrise fragmente de definiție (e.g. 47r, 49r, 50r, 50v etc.). Unele intrări sunt scrise în continuarea definiției precedente, fără inițială roșie la cuvântul-titlu. Unele cuvinte-titlu nu au definiție. Lista slovelor: а, б, в, г, д, є, ж, ѕ, з, и, ї, к (filele de la slova aceasta par scrise de altă mână; a fost scrisă cu cerneală inclusiv slova inițială și reluată deasupra cu chinovar), л, м, н, о, п, р, с, т, оу, ф, х, ѿ, ѡ, ц, ю, ч, ш, щ, ꙗ, ѯ, ѱ, ѳ, ѵ.

Lista 2 (suplimentară): filele 176v-186v. Este similară (cu mici diferențe) cu lista suplimentară din Lex.3473, Lex.Pet. și Lex.Mosc. Intrările sunt ordonate alfabetic; are aceleași caracteristici redacționale ca lista principală. Slove: а, б, в, г, д, є, з, ж, и/ ї (o singură listă pentru ambele slove), к, м, н, п, р, с, т, ꙋ, ѿ.

Lista 3: 186v. Intitulată Levit 11 (scris cu roșu). Intrările nu sunt ordonate alfabetic. Sunt mai ales nume de animale, păsări, insecte. La 187r, 4 intrări ordonate alfabetic, care par să facă parte din altă listă.

Lista 3: 187r. Intitulată сты҃и кириⷧ. Intrările nu sunt ordonate alfabetic și se referă la trăsături fizice; pe coloana slavonă sunt atât cuvinte, cât și sintagme.

Lista 4: 187v-201v. Intrările au aceleași trăsături redacționale ca cele din listele 1 și 2. Sunt ordonate alfabetic, cu excepții. Slove: б, в, ж, г, є, д, з, и, к, л, м, н, п, р, с, т, оу, х, ꙋ, ѿ/ѡ.

Lista 5: 202r-204v. Dicționar de nume proprii cu explicație în slavonă. Intitulat Манꙋи́ла рито́ра тлъклва́нїе ст҃ыⷯ и҆́менаⷨ. Scris pe două coloane, intrările nu sunt scrise unele sub altele, ci în continuare. Cuvântul-titlu este scris cu chinovar, ca și inițiala primului cuvânt din definiție. Nu sunt ordonate alfabetic.

Lista 6: 205r-216r. Tot dicționar slavon-român, pe două coloane, inițiala cuvântului-titlu cu chinovar. Nu sunt ordonate alfabetic, ci pe câmpuri lexicale: universul domestic, animale, părți ale corpului uman, îmbrăcăminte, călărie, animale domestice, obiecte domestice, păsări sălbatice, animale sălbatice, lucrul la câmp, cereale, cai, legume, fructe, insecte, repere temporale laice și religioase, arbori, grade de rudenie, funcții administrative, trăsături umane, din nou universul domestic, culori. Apar inclusiv unități frazeologice, verbe referitoare la acțiuni umane curente, formule de salut.

Lista 7: 216v. Intitulată Ст҃ыи аѳанасїе. Ca și în lista 3, intrările se referă la trăsături fizice umane. Scrisă integral cu cerneală, inițialele tot cu negru.

Lex.St. este o copie, așa cum indică unele erori.

Câteva trăsături ale grafiei cuvintelor în română

Grupurile лъ, ръ sunt scrise constant fără metateză, deși pronunția era cu metateză, după cum arată o serie de derivate. Multe slove suprascrise, mai ales consoane, nu numai în poziție finală de cuvânt, ci și pe prima poziție dintr-un grup consonantic; dintre vocale, apar suprascrise mai des е, ѣ, ꙋ și и la final de cuvânt. Slova ъ apare foarte frecvent, atât cu valoare /ă/, cât și cu valoare /î/ și zero (la final de cuvânt, acolo unde în Lex.1348, de exemplu, se folosește paiericul); ь și ѫ apar foarte rar. Apare destul de frecvent ы cu valoarea /i/. Suprascrierea consoanei atrage omisiunea vocalei următoare, dacă este la final de cuvânt, ceea ce face dificilă interpretarea (lecțiunile au fost dezambiguizate de noi prin comparație cu celelalte lexicoane și cu Lex.Ber.).

***

Primul care a descris miscelaneul a fost M. Eminescu (după cum arată G. Mihăilă în Hasdeu 1978/1983: 586, nota 206): bibliotecar la BCU Iași, el scrie, în 1875, la Ministerul Instrucțiunii Publice, cerând cumpărarea miscelaneului (scrisoarea este reprodusă în Mihăilă 1972: 72). După descrierea de acolo, pare că miscelaneul nu s-a modificat prea mult în cei peste 200 de ani care au trecut.

B. P. Hasdeu (1878/ 1983) descrie manuscrisul, îl datează la 1600-1630, susține că autorul codicelui Sturza și Berînda au prelucrat același izvor și face observații de grafie, fonetică și lexic. I. Bogdan (1891) afirmă că Lex.St. și Lex.Pet. reprezintă aceeași redacție. Un spațiu mai amplu este dedicat acestul dicționar de Crețu (1900), care descrie pe scurt toate componentele lexiconului (vezi mai sus), ceea ce reprezintă cea mai detaliată descriere a codicelui Sturza din literatura de specialitate. Cea mai importantă contribuție este datarea lexiconului după studiul filigranelor. Arătând că filigranele din miscelaneu le-a identificat în documente păstrate la Academia Română din perioada 1651-1670, Crețu (1900: 33) datează Lex.St. în perioada 1660-1670. Consideră că este copiat după același protograf ca Lex.3473 sau că cele două sunt independente, dar au un izvor comun. Strungaru (1966) este cel care a identificat autorul, comparând grafia cu a ms. 1570 de la Biblioteca Academiei Române, care are precizate data, locul scrierii și autorul. Consideră că Lex.St. stă la baza Lex.3473 și Lex.1348, care, la rândul lor, au fost model pentru lexicoanele aflate în Rusia. Lista manuscriselor autografe ale lui Staico este completată de Mareș (2014).

Mădălina Ungureanu

Bibliografie

Bogdan, Ion, 1891, Un lexicon slavo-român din seculul XVII, „Convorbiri literare”, an XXV, nr. 3, p. 193-204.

Cobeț, Doina, 1981-1982, De cînd datează prima gramatică a limbii române, „Anuar de Lingvistică şi Istorie Literară”, XXVIII, Editura Academiei, Iași, p. 115-119.

Crețu, G., 1900, Mardarie Cozianul. Lexicon slavo-românesc și tîlcuirea numelor din 1649, Edițiunea Academiei Române, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, Bucuresci, p. 40-46.

Hasdeu, B. P., 1878/ 1983, Specimen de „dicționar etimologic al limbei române”, în Cuvente den bătrâni. Limba română vorbită între 1550-1600. Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de H.

Mihăilă, Editura Didactică și Pedagogică, București, 257-298.

Mareș, Al., 2014, Note filologice despre Staico Grămăticul, în Ion Coteanu - in memoriam, Oana Uță Bărbulescu, Gh. Chivu (ed.), Editura Universității din București, 2014, p. 249-259.Mihăilă, G., 1972, Contribuţii la studiul lexicografiei slavo-române din secolul al XVII-lea, în idem, Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi, Editura Minerva, București, p. 307-324.

Papacostea, Victor, 1962, O școală de limbă și cultură slavonă la Târgoviște în timpul domniei lui Matei Basarab, „Romanoslavica”, V, p. 183-194.

Strungaru, D., 1966, Începuturile lexicografiei române, „Romanoslavica”, XIII, p. 141-158.

Transcris pentru baza de date eRomLex de Mădălina Ungureanu.